Europa vazuta prin ochii unor adolescente

Europa văzută prin ochii unor adolescente
“Tut fetele est frumoaaaseee!”

Ioana Cozmina Dragusanul

Eram 15 liceence, 15 adolescente buclucaş de inteligente, supravegheate îndeaproape de trei profesoare. Mergeam spre Europa. Visam la Europa ca la un viitor mai bun. La vama cu Ungaria, “şogorii” au vrut să verifice bagajele, dar, văzând cât de înghesuite stăm, nu s-au mai îndurat, aşa că, după ce ne-au “vămuit” cu priviri pofticioase, ne-au dat cale liberă, oftând păgubos: “Tut fetele est frumoaaaseee!...”.Nu ştiu de ce, poate că doar din cauza vârstei, admirativa admiraţie nu ne-a mirat.

Cum am intrat în Ungaria, nu am observat nici o diferenţă faţă de România. Abia după ce am mai înaintat, am descoperit o ţară mai curată, cu case foarte îngrijite, vopsite în diferite culori, una mai vie şi mai optimistă decât cealaltă, asemeni celor din Bistriţa. Dar parcă tot casele din Bistriţa sunt mai mari, mai cochete şi mai contemporane cu visurile noastre adolescentine.
Ungurii, observăm îndată, au cam renunţat la maşini, în favoarea bicicletelor. Nu sunt din cale-afară de prietenoşi, iar dacă ai nevoie de vreun ajutor, ar fi bine să le cunoşti limba. Altminteri, nu te iau în seamă, chiar dacă-i abordezi năvalnic ba în engleză, ba în germană, ba în franceză. Foarte puţini dintre ei pricep boabă din vreo limbă străină şi, în plus (sau minus), nici nu le face plăcere. În schimb, dacă le cunoşti şi le preţuieşti poeţii, poţi să le vorbeşti chiar şi în limba ta daco-romană şi-i vezi radiind de plăcere: “Da’ tu cum ştii, că nu obligat nime la tine?!”.

Viena, capitala muzicii

Prima noastră oprire în Europa-Europă a fost în Austria, într-una din cele mai frumoase capitale ale lumii, Viena. Un oraş a cărui arhitectură îmbină armonios stilul medieval cu cel modern. Plimbările pe străzile Vienei te transformă parcă într-un personaj de basm ce păşeşte în mijlocul unui peisaj feeric, cum numai în cărţi mai poţi găsi. Dar, ca să te trezeşti la realitate, e destul să priveşti la tinerii de pe stradă, trăsniţi şi mutilaţi de tot felul de coafuri şi care se dau cocoşi ai unor individualităţi distincte doar pentru că poartă pe ţestele rase, goale şi pe dedesupt, stupide butaforii din păr netuns ale unor creste de cocoş. Jalnice ni s-au părut şi tinerele fete, a căror naturaleţe era brutal strivită şi dezafectată de nişte ochi strident accentuaţi cu creionul dermatograf, de gesturi groteşti şi aproape rebele, menite să le consacre drept puştoaice rebele şi fără nici o urmă de feminism.

Părăsim Viena, capitala muzicii, fără să ne amintim că, pe aici, şi-au trăit fremătătoarele lor tinereţi Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu sau Ion Grămadă, Eroul Bucovinei. Nici spiritualitatea inconfundabilă a Vienei nu ne mai sensibilizează, pentru că o simţim, în mod instinctual, prea departe şi prea înstrăinată. Înstrăinată, pentru că nici Viena zilelor noastre nu pare să fie din cale-afară de preocupată de epoca de aur a istoriei sale. Monumentele şi monumentalitatea fac parte din peisaj şi atât. Ca şi Dunărea care, lângă Viena, e un râuşor oarecare, precum Suceava la Suceava.

Postări populare de pe acest blog

MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de F. Dostoievski)

"Exista o legatura intre literatura si arta?"

Despre Dumnezeu şi om - Lev Tolstoi