Ganduri despre arta

-
Ganduri despre arta

Frumosul este echibrul absolut.

Arta nu face decat sa inceapa continuu.

Arta – poate cea mai desavarsita a fost conceputa in timpul copilariei umanitatii.

In arta, ceea ce importa este bucuria. Aveti fericirea sa contemplati (- sa va minunati) ! Aceasta este totul.

Arta trebuie sa apropie, iar nu sa departeze sa umple, iar nu sa sape prapastii – in bietele noastre spirite, si asa indestul de rascolite de intrebari.

Postări populare de pe acest blog

MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de F. Dostoievski)

-
Capitolul - MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI) Povestea spusă  de Ivan Karamazov fratelui său, Alioşa, pune cea mai cumplită problemă din toată literatura lumii . „Ivan se opri. Vorbise cu atîta însufleţire, încît se înfierbîntase; isprăvind, un zîmbet îi lumină toată faţa. Alioşa, care-l ascultase pînă atunci în tăcere, cu toate că, spre sfîrşit, din ce în ce mai tulburat de cuvintele lui, voise de cîteva ori să-l întrerupă, făcînd vădite sforţări să se stăpînească, se porni ca rupt din lanţ: - Bine, dar... dar e absurd! izbucni el deodată, cu obrajii înflăcăraţi. Poemul tău este spre lauda lui Iisus, nicidecum o ponegrire... aşa cum ai vrut. Cine poate să creadă ce spui tu despre libertate? Oare aşa se cade s-o înţelegem? Asta să fie oare concepţia religiei ortodoxe?... Ceea ce arăţi tu acolo e Roma, şi nici măcar întreaga Romă... Este o erezie, e tot ce poate fi mai rău în sînul catolicismului, Inchizi...
Citiți mai multe

Ciocoii vechi şi noi (fragment), de Nicolae Filimon

-
Un fost fiu de boieri, sărăcit, merge la Dinu Păturică să-l ajute şi să-i dea o funcţie importantă în stat. Iată dialogul lor: „... şi fac tot ce pot, ca să dau pe faţă tâlhăriile lor. - Rău, foarte rău. Domnia ta nu înţelegi nici vremea, nici oamenii cu care trăieşti. - Ce voieşti să-mi zici? - (Dinu Păturică): Voiesc să zic că într-o ţară ca a noastră tot ce putem face mai bine este să plecăm capul înaintea mai-marilor noştri, ca să dobândim chiverniseală şi să strângem stare cu orice preţ. - Cu orice preţ? - Da, bei-mu. - Cu alte cuvinte: să furăm, să jefuim? - Şi de ce nu? - Da’ bine, ce faci mustrării de cuget? - Această slăbiciune să o lăsăm pe seama femeilor... (...) cunoşti bine cum stau lucrurile în ziua de astăzi : ai bani, eşti tare şi mare ; eşti sărac, nu te bagă nimeni în seamă. »
Citiți mai multe

Dostoievski - critica

-
Octavian Dărmănescu Cine este Aleoşa Karamazov Cu toate că noi nu, Dumnezeu îi iubeşte pe ruşi. Iar cine nu i-a înţeles pe ruşi o poate face în „Fraţii Karamazov”. Dostoievski a pictat aici cea mai mare frescă a celui mai mare popor creştin ortodox, cu toate că, utopic, viziunea lui a sfârşit într-una de posibil paradis terestru. Viziunea serafică a lui Dostoievski despre o societate creştină posibilă o reprezintă în roman figura lui Aleoşa Karamazov. El este mezinul Karamazovilor, toţi o horă a contrariilor. Mama lui, furată de cinicul Feodor Pavlovici de la o generăleasă care o tiraniza din plictiseală, avea să moară la douăzeci şi patru de ani înnebunită de ateismul soţului, care-i scuipa-n icoane. De la ea a moştenit Aleoşa înclinaţia spre rugăciune şi firea sensibilă în contact cu o lume prea rea. Când era copil, băieţii se strângeau buluc în jurul lui, silindu-l să-şi ia mâinile de la urechi şi strigându-i în faţă tot felul de obscenităţi. Când avea să crească, Aleoşa to...
Citiți mai multe