Miturile lui Homer si gandirea greaca

"Oare Homer constituie actul de naştere doar al culturii greceşti? Filosoful german Edmund Husserl susţine următoarele: „Europa spirituală are un loc de naştere. Prin aceasta nu înţeleg un loc geo­grafic într-o ţară, deşi şi acest lucru ar fi adevărat, ci un loc de naş­tere spiritual într-o naţiune, ba chiar la diferiţi oameni sau grupuri de oameni ai acestei naţiuni. Este vorba de naţiunea vechilor greci în secolul VII şi VI î.e.n. în aceasta se desăvîrşeşte un raport cu totul nou al indivizilor faţă de lumea înconjurătoare şi, ca o conse­cinţă a acestuia, izbucneşte un nou fel de structură spirituală care se dezvoltă repede într-o nouă modalitate de cultură; grecii au nu­mit-o filosofie. în izbucnirea filosofiei în acest sens în care, deci, sînt cuprinse toate ştiinţele, văd eu, oricît de paradoxală ar putea să pară această afirmaţie, fenomenul iniţial (dos Urphănomen) al Europei spirituale" (Edmund Husserl Criza ştiinţei europene şi fenomenologia transcendentală). Filosofia la care se referea Husserl a apărut pe coasta vestică a Asiei Mici, numită în Antichitate Ionia, şi de aceea gînditorul german preferă să fixeze locul de naştere al Europei spirituale în cadrul unei naţiuni, şi anume în cadrul naţiunii eline, decît într-o regiune geografică. în Ionia, în secolul VII î.e.n., s-a născut o nouă viziune asupra lumii — încercarea de explicare pe cale raţională a fenomenelor privite în interdependenţa lor — caracteristică pentru spiritul european. Dacă împingem mai departe analiza în timp, în­locuind termenuţ de filosofie cu cel de mentalitate, vom constata că înseşi poemele homerice constituie o revoluţie în istoria gîndirii, căci, aşa cum s-a exprimat un exeget român: „Astfel apare Homer Ia pragul de intrare al civilizaţiei elenice! Simbol de fericit augur, el este cea dintîi mare personalitate a omenirii care înclină în favoarea umanismului cumpăna dintre divin şi uman" (Cezar Papacostea, Evoluţia gîndirii la greci).

Homer a primit din partea cerului o misiune sacră: să-i instruiască pe oameni întru adevăr; să le arate, prin divin, o mai mare perfecţiune umană.

Poezia homerică este ca un ocean. Suprafaţa scînteietoare a apelor ascunde o lume misterioasă.

Monştrii fabuloşi cu care se bate Ulise nu sînt invenţii gratuite: ei reprezintă pasiunile umane, împotriva cărora înţeleptul trebuie să lupte toată viaţa.

Homer a pus bazele libertăţii spiri­tuale care caracterizează gîndirea greacă de-a lungul Antichităţii.

Homer a fost învăţătorul de frunte, merit pe care i l-a contestat dintre antici doar Aristarh. Iliada sa trebuie să fie un manual pentru regi şi cîrmuitori, şi Odiseea sa trebuie să repre­zinte acelaşi lucru pentru viaţa casnică; mînia lui Ahile şi aventurile lui Ulise sînt doar pînze pentru înveşmîntarea ei. El a transformat în imagini senzuale consideraţiile înţelepciunii asupra pasiunilor ome­neşti, dînd astfel noţiunilor sale un trup animat de imagini fermecă­toare" (Eseu asupra alegoriei).

„Aventura fascinantă a spiritului grec continuă să ne stăpînească şi astăzi; în ciuda extraordinarului progres tehnologic pe care l-am rea­lizat, prin mentalitate şi structură spirituală sîntem descendenţii lui Ulise. Sufleteşte sîntem solidari cu lumea greacă. Nostalgia revenirii la locurile de origine ne mai cuprinde încă şi atunci ne îndreptăm cu gîndul către universul unde eroii şi miturile homerice erau la ordinea zilei.”

Gh. Ceausescu

Notă asupra ediţiei

Traducerea de faţă cuprinde textul integral al lui F6Ux Buffiere.