Orasul din inima Transilvaniei

Orasul Cluj-Napoca este situat in inima provinciei istorice Transilvania, in zona central-vestica a Romaniei.

Cetatea Clujului medieval era fortificată cu ziduri puternice, la construirea cărora s-a refolosit material de construcţie din vechea Napocă romană şi blocuri masive de piatră. Zidurile erau prevăzute cu creneluri şi metereze, balcoane de strajă şi coridoare de apărare, sprijinite de console. În colţurile cetăţii se aflau patru bastioane uriaşe, în formă paralelipipedică, înălţate pe două etaje şi turnuri înalte ridicate cu rolul de a apăra porţile de intrare în oraş.

Paza şi întreţinerea zidurilor, bastioanelor şi turnurilor se afla în obligaţia breslelor de meşteşugari, de aceea ele purtau numele breslelor mai importante (a croitorilor, tăbăcarilor, zidarilor, postăvarilor etc.). Astăzi se mai păstrează Bastionul Croitorilor, ridicat în sec.XV prin grija breslei croitorilor.

Intrarea principală în cetate se făcea pe Poarta de Mijloc care era păzită de Turnul Uliţei de Mijloc. Poarta a fost construită prin grija breslei măcelarilor. Intrarea de nord era păzită de Turnul Podului, care a fost zidit prin grija breslei lăcătuşilor, iar în vest se afla Turnul Mănăstirii. Între aceste turnuri se afla un bastion îngrijit de breasla argintarilor. În colţul de nord-vest, cetatea Clujului medieval era străjuită de Turnul Pompierilor, care se păstrează şi astăzi.

Din centrul cetăţii Clujului (Piaţa Muzeului de azi) porneau câteva străzi şi uliţe strâmte, prăfoase în timp de secetă, noroioase pe timp de ploaie şi troienite iarna. Aceste străzi şi uliţe purtau nume proprii: Uliţa Regală, Uliţa Mijlocie, Uliţa Olarilor, Uliţa Românilor, Uliţa Ungurilor.

Clujul în sec. al XV-lea avea aproximativ 4000 de locuitori maghiari, germani şi români, care locuiau în case construite din piatră şi lemn. Casele erau alăturate şi intrarea din stradă în curte se făcea printr-o trecere îngustă.

În piaţa principală se găsea biserica parohială care domina oraşul prin silueta sa gotică şi mai ales prin turnul său impunător - Biserica Sf.Mihail, a cărei construcţie a durat 13 decenii. În jurul acestei biserici se desfăşurau târgurile săptămânale sau anuale, când piaţa se umplea cu “şatrele” meşteşugarilor şi negustorilor şi cu căruţele cu grâne şi animale aduse de agricultorii din împrejurimi.
Apa de băut şi pentru alte trebuinţe era asigurată de fântânile răspândite în diferite locuri ale oraşului, adânci de zeci de metri.

Datorită priceperii şi hărniciei meşteşugarilor clujeni, mărfurile acestora erau purtate de negustori în oraşele Transilvaniei, dar şi în Ungaria, Boemia, Moravia, Polonia, Viena, Veneţia etc.

La mijlocul secolului al XV-lea, Clujul era un oraş asemenea oraşelor europene Bratislava, Heidelberg, Dresda, Bassel. Clujul era un oraş mare în comparaţie cu oraşele din Ţara Românească şi Moldova, asemănându-se cu celelalte două oraşe mari ale Transilvaniei medievale – Braşovul şi Sibiul.