Cartea electronica
Cartea electronica nu reprezinta viitorul cartii, ci, deja, prezentul
Remus CERNEA
Din experienta de expozant cu Societatea Culturala Noesis la tirgurile de carte in ultimii 5 ani, am observat o reducere constanta a celor care ridica obiectii fata de editarea in format electronic. Paradoxal, nu publicul e cel reticent la asa ceva ci, mai ales, editorii. Cu exceptia Editurii Humanitas, care a editat Cioran in format multimedia, nici una dintre marile edituri nu a facut pasul spre acest format. Ignoranta? Obtuzitate? Lipsa de resurse sau de viziune? Conformism? Prudenta excesiva? Probabil cite ceva din toate acestea. Fata de atitudinea dezamagitoare a editurilor clasice, care intirzie in a folosi posibilitatile actuale editind materiale multimedia, mult diferit stau lucrurile cu publicul. Acesta este extrem de receptiv la nou si cauta produse culturale multimedia pe o piata deocamdata mult prea saraca.
Deja foarte multi sint obisnuiti in a folosi calculatorul pentru a asimila cultura prin carti, filme sau fisiere audio, astfel ca dificultatile in educarea publicului se reduc simtitor de la an la an. Totusi, voi trece in revista citeva dintre obiectiile curente impotriva editarii culturii in format multimedia, incercind si un raspuns.
Eu nu pot sa citesc la calculator pentru ca imi obosesc ochii – aceasta obiectie are o anumita legitimitate si este, din punctul meu de vedere, singura serioasa dintre cele pe care le-am auzit. Totusi, e o obiectie careia i s-a gasit o rezolvare tehnica: noile generatii de monitoare care nu mai obosesc ochii in aceeasi masura ca in trecut.
Eu nu am la ce sa vad enciclopediile – la momentul la care scriau Eminescu, Caragiale et Co., doar 5% din cetatenii Romaniei erau alfabetizati. Astazi, o mare parte a romanilor au acces la calculator. Utilizarea calculatorului la inceputul secolului XXI este echivalentul alfabetizarii de la sfirsitul secolului XIX.
Eu prefer sa citesc carti, nu sa ma uit la calculator – o carte nu este totuna cu suportul pe care ea poate fi accesata. O carte este un text, nu papirusul, tablita de lut, hirtia sau suportul electronic prin care noi avem acces la acel text. O carte electronica nu e mai putin carte decit acelasi text publicat pe hirtie. Obiectia echivaleaza cu a spune ca doar cartile pe hirtie sint carti in timp ce celelalte sint altceva, ceea ce e evident o confuzie de termeni. Este in regula sa preferi o carte pe hirtie uneia electronice, dar acest lucru nu e decit o chestiune de obisnuinta. Copiii si tinerii care acum cresc cu calculatorul, fiind de la inceput obisnuiti cu lectura pe monitor si constienti de avantajele cartilor electronice si formatului multimedia, vad in carti obiecte ale unei lumi vechi, pe cale de a fi depasita...
Eu la calculator nu poti sa citesti stind in pat – obiectie importanta mai ales pentru devoratorii de carti, printre care ma numar si eu. Este o relatie speciala intre noi, ca cititori, si patul in care citim. Am petrecut mii de ore de calatorii fantastice si spirituale, prin lectura, stind in pat. Cartile electronice si formatul multimedia nu reprezinta insa o ruptura violenta cu trecutul din acest punct de vedere. Generatiile noi de cibernauti nu sint condamnate pentru eternitate la lectura pe scaun in fata monitorului. De citiva ani au aparut pe piata Palm-urile (dispozitive pentru lectura de dimensiuni comparabile cu telefonul mobil) si nu e decit o chestiune de timp ca acestea sa devina obiecte obisnuite pentru multi dintre noi.
Dar cartea va ramine, nu va disparea niciodata – afirmatia se bazeaza pe confuzia dintre carte si suportul ei. Dar o astfel de afirmatie pare a contine in ea si un soi de incrincenare pe care – poate – au avut-o si birjarii la vremea la care a aparut automobilul.
Eu prefer sa tin in maini o carte, sa-i simt mirosul… – e de respectat sentimentul pe care il avem multi ca o carte nu este un obiect oarecare. Unii vad in carti un soi de entitati in care palpita viata, entitati care au o caldura pe care numai ceva viu o poate radia. De aceea, a tine in miini o carte (buna) implica emotii unice. Iar mirosul de carte proaspat tiparita realmente place multora. Doar cerneala si vopseluri, ar spune un cinic, dar am citit pe undeva ca japonezii, pare-mi-se, au fabricat un parfum cu miros de carte pentru a stropi ecranul monitorului sau palm-ul pe care citesti carti electronice…
Dar copilul meu sta toata ziua pe calculator – prefer sa-i cumpar o carte sa-l mai scot de acolo – parintii de astazi au de traversat o criza in plus; o criza care poate lua o turnura grava in masura in care nu sint gasite solutiile potrivite. Marea majoritate a copiilor isi doresc un calculator. Parintii, mai devreme sau mai tirziu, cumpara aceasta cale catre tarimuri magice care este PC-ul. Fantezia, setea de explorare a unor lumi virtuale in care se poate intimpla orice nu pot fi satisfacute luindu-l pe copil din fata calculatorului si dindu-i sa citeasca o carte pe hirtie, ci oferindu-i posibilitatea de a urmari materiale educationale pe calculator. Lucrurile stau insa rau atunci cind ii este pus la dispozitie copilului un calculator fara a-i oferi si materiale educationale.
continuare: www.observatorcultural.ro
Remus CERNEA
Din experienta de expozant cu Societatea Culturala Noesis la tirgurile de carte in ultimii 5 ani, am observat o reducere constanta a celor care ridica obiectii fata de editarea in format electronic. Paradoxal, nu publicul e cel reticent la asa ceva ci, mai ales, editorii. Cu exceptia Editurii Humanitas, care a editat Cioran in format multimedia, nici una dintre marile edituri nu a facut pasul spre acest format. Ignoranta? Obtuzitate? Lipsa de resurse sau de viziune? Conformism? Prudenta excesiva? Probabil cite ceva din toate acestea. Fata de atitudinea dezamagitoare a editurilor clasice, care intirzie in a folosi posibilitatile actuale editind materiale multimedia, mult diferit stau lucrurile cu publicul. Acesta este extrem de receptiv la nou si cauta produse culturale multimedia pe o piata deocamdata mult prea saraca.
Deja foarte multi sint obisnuiti in a folosi calculatorul pentru a asimila cultura prin carti, filme sau fisiere audio, astfel ca dificultatile in educarea publicului se reduc simtitor de la an la an. Totusi, voi trece in revista citeva dintre obiectiile curente impotriva editarii culturii in format multimedia, incercind si un raspuns.
Eu nu pot sa citesc la calculator pentru ca imi obosesc ochii – aceasta obiectie are o anumita legitimitate si este, din punctul meu de vedere, singura serioasa dintre cele pe care le-am auzit. Totusi, e o obiectie careia i s-a gasit o rezolvare tehnica: noile generatii de monitoare care nu mai obosesc ochii in aceeasi masura ca in trecut.
Eu nu am la ce sa vad enciclopediile – la momentul la care scriau Eminescu, Caragiale et Co., doar 5% din cetatenii Romaniei erau alfabetizati. Astazi, o mare parte a romanilor au acces la calculator. Utilizarea calculatorului la inceputul secolului XXI este echivalentul alfabetizarii de la sfirsitul secolului XIX.
Eu prefer sa citesc carti, nu sa ma uit la calculator – o carte nu este totuna cu suportul pe care ea poate fi accesata. O carte este un text, nu papirusul, tablita de lut, hirtia sau suportul electronic prin care noi avem acces la acel text. O carte electronica nu e mai putin carte decit acelasi text publicat pe hirtie. Obiectia echivaleaza cu a spune ca doar cartile pe hirtie sint carti in timp ce celelalte sint altceva, ceea ce e evident o confuzie de termeni. Este in regula sa preferi o carte pe hirtie uneia electronice, dar acest lucru nu e decit o chestiune de obisnuinta. Copiii si tinerii care acum cresc cu calculatorul, fiind de la inceput obisnuiti cu lectura pe monitor si constienti de avantajele cartilor electronice si formatului multimedia, vad in carti obiecte ale unei lumi vechi, pe cale de a fi depasita...
Eu la calculator nu poti sa citesti stind in pat – obiectie importanta mai ales pentru devoratorii de carti, printre care ma numar si eu. Este o relatie speciala intre noi, ca cititori, si patul in care citim. Am petrecut mii de ore de calatorii fantastice si spirituale, prin lectura, stind in pat. Cartile electronice si formatul multimedia nu reprezinta insa o ruptura violenta cu trecutul din acest punct de vedere. Generatiile noi de cibernauti nu sint condamnate pentru eternitate la lectura pe scaun in fata monitorului. De citiva ani au aparut pe piata Palm-urile (dispozitive pentru lectura de dimensiuni comparabile cu telefonul mobil) si nu e decit o chestiune de timp ca acestea sa devina obiecte obisnuite pentru multi dintre noi.
Dar cartea va ramine, nu va disparea niciodata – afirmatia se bazeaza pe confuzia dintre carte si suportul ei. Dar o astfel de afirmatie pare a contine in ea si un soi de incrincenare pe care – poate – au avut-o si birjarii la vremea la care a aparut automobilul.
Eu prefer sa tin in maini o carte, sa-i simt mirosul… – e de respectat sentimentul pe care il avem multi ca o carte nu este un obiect oarecare. Unii vad in carti un soi de entitati in care palpita viata, entitati care au o caldura pe care numai ceva viu o poate radia. De aceea, a tine in miini o carte (buna) implica emotii unice. Iar mirosul de carte proaspat tiparita realmente place multora. Doar cerneala si vopseluri, ar spune un cinic, dar am citit pe undeva ca japonezii, pare-mi-se, au fabricat un parfum cu miros de carte pentru a stropi ecranul monitorului sau palm-ul pe care citesti carti electronice…
Dar copilul meu sta toata ziua pe calculator – prefer sa-i cumpar o carte sa-l mai scot de acolo – parintii de astazi au de traversat o criza in plus; o criza care poate lua o turnura grava in masura in care nu sint gasite solutiile potrivite. Marea majoritate a copiilor isi doresc un calculator. Parintii, mai devreme sau mai tirziu, cumpara aceasta cale catre tarimuri magice care este PC-ul. Fantezia, setea de explorare a unor lumi virtuale in care se poate intimpla orice nu pot fi satisfacute luindu-l pe copil din fata calculatorului si dindu-i sa citeasca o carte pe hirtie, ci oferindu-i posibilitatea de a urmari materiale educationale pe calculator. Lucrurile stau insa rau atunci cind ii este pus la dispozitie copilului un calculator fara a-i oferi si materiale educationale.
continuare: www.observatorcultural.ro