Punctul central insingurat
"Am terminat de citit Hesse “Jocul cu margele de sticla”, carte imprumutata de la Agni acum doua saptamani. Nu doresc sa va « plicitsesc » cu comentarii interminabile despre spiritul Castalian si despre ideea unei aristocratii inchinate culturii dar, un comentariu dedicat contributiei spiritului la istoria universala este absolut necesar.
Viata culturala, re-evaluarea tuturor adevarurilor « caldute » de pana acum, nesfarsitele zile petrecute doar in compania aproape divina a unei carti, noptile pline de farmec in care facem primele incercari de proza sau de poezie – acest mod de viata poate fi intruchiparea fericirii iar, nu rar, in momentele noastre de aroganta, nu am afirmat « Aceasta este fericirea, noi am gasit solutia, compromisul divin ! ». Dar, de cele mai multe ori, spiritul zguduie intreg pachetul de mituri pe care le-ai primit inca din leagan, distruge un mecanism foarte eficient de protejare a individului prin naivitate, prin lipsa unor mari nesigurante sau a unor crize de proportii. Pierzi, adevarat, dar castigi ceva etern – castigi Ideea.
Parcurgand acest drum initiatic, prima noastra tendinta este sa ne distantam de cei care nu impartasesc noile noastre adevaruri, de cei care nu au iesit din « pestera » imbratisand naivitatea. Devenind aroganti, devenim o aristocratie bazata doar pe invidie, ura impotriva umanului, dorindu-ne propriul turn de fildes.
Aici intervine admiratia mea pentru Castalia si pentru magister-ludi Knecht (taram si personaj, ce-i drept, imaginare). Castalia era o provincie, asemanatoare unei republici independente, in care toate spiritele libere, in care intreaga elita a tarii, beneficia de sprijin in studiile lor ; era ceva minunat, aproape desavarsit. Dar, ca si toate lucrurile de pe lume, pana si aceste institutii trebuiau sa piara candva, victime ale intereselor “profane”. Knecht a fost cel care a constientizat ca intreg spiritul Castalia s-a imbolnavit, aflandu-se in primejdie, datoriata distantarii lor de ceilalti, de societatea profanilor. Acesta a inteles ca tot ce-i era drag, ceea ce el considera cel mai de pret comoara a umanitatii, era doar o mica parte a lumii - un adevar pe care nu l-a uitat niciodata.
Hesse a incercat sa prezinte grava greseala in care se afla majoritatea spritelor, distrugand inca o iluzie – spiritul, este si el, profan. Istoria spiritului si istoria umanitatii, nu vor putea fi, niciodata, sperate ! "
Sursa:
http://unzvon.weblog.ro/2007-10-21/202834/Punctul-central-insingurat.html
Viata culturala, re-evaluarea tuturor adevarurilor « caldute » de pana acum, nesfarsitele zile petrecute doar in compania aproape divina a unei carti, noptile pline de farmec in care facem primele incercari de proza sau de poezie – acest mod de viata poate fi intruchiparea fericirii iar, nu rar, in momentele noastre de aroganta, nu am afirmat « Aceasta este fericirea, noi am gasit solutia, compromisul divin ! ». Dar, de cele mai multe ori, spiritul zguduie intreg pachetul de mituri pe care le-ai primit inca din leagan, distruge un mecanism foarte eficient de protejare a individului prin naivitate, prin lipsa unor mari nesigurante sau a unor crize de proportii. Pierzi, adevarat, dar castigi ceva etern – castigi Ideea.
Parcurgand acest drum initiatic, prima noastra tendinta este sa ne distantam de cei care nu impartasesc noile noastre adevaruri, de cei care nu au iesit din « pestera » imbratisand naivitatea. Devenind aroganti, devenim o aristocratie bazata doar pe invidie, ura impotriva umanului, dorindu-ne propriul turn de fildes.
Aici intervine admiratia mea pentru Castalia si pentru magister-ludi Knecht (taram si personaj, ce-i drept, imaginare). Castalia era o provincie, asemanatoare unei republici independente, in care toate spiritele libere, in care intreaga elita a tarii, beneficia de sprijin in studiile lor ; era ceva minunat, aproape desavarsit. Dar, ca si toate lucrurile de pe lume, pana si aceste institutii trebuiau sa piara candva, victime ale intereselor “profane”. Knecht a fost cel care a constientizat ca intreg spiritul Castalia s-a imbolnavit, aflandu-se in primejdie, datoriata distantarii lor de ceilalti, de societatea profanilor. Acesta a inteles ca tot ce-i era drag, ceea ce el considera cel mai de pret comoara a umanitatii, era doar o mica parte a lumii - un adevar pe care nu l-a uitat niciodata.
Hesse a incercat sa prezinte grava greseala in care se afla majoritatea spritelor, distrugand inca o iluzie – spiritul, este si el, profan. Istoria spiritului si istoria umanitatii, nu vor putea fi, niciodata, sperate ! "
Sursa:
http://unzvon.weblog.ro/2007-10-21/202834/Punctul-central-insingurat.html