Surâsul Giocondei - de Aldous Huxley
"A fi un om complet, echilibrat, e o întreprindere dificilă, dar singura care ne-a fost dată. Nimeni nu-ţi cere să fii altceva decât un om. Un om, auziţi. Nu un înger, nici un demon. Un om e o fiinţă care merge cu gingăşie pe o frânghie bine întinsă, având la un capăt al balansoarului său inteligenţa, conştiinţa şi tot ceea ce ţine de spirit, iar la capătul celălalt trupul şi instinctul şi tot ceea ce este inconştient, pământean şi misterios. În echilibru, ceea ce e diabolic de greu." (Punct-contrapunct)
"Oare prin simpla întâmplare, mă întrebam eu, se naşte un om din când în când? Ce determină oare o întreagă constelaţie de asemenea Oameni să vadă lumina zilei în aceeaşi epocă şi în cadrul unui singur popor? Taine socotea că Leonardo, Michelangelo şi Rafael s-au născut atunci când s-au născut, fiindcă timpul era copt pentru apariţia unor mari prictori, iar decorul italian se potrivea tocmai bine pentru asta. Şi m-am gândit la soarta tuturor oamenilor născuţi într-o vreme atât de dezasperant de nepotrivită, încât au putut înfăptui foarte puţin sau nimic de valoare. Mă gândeam că născut în Grecia, Beethoven ar fi trebuit să se mulţumească să cânte melodii subţirele la flaut sau la liră; în ambianţa aceea intelectuală, greu i-ar fi fost cu putinţă să-şi imagineze natura armoniei." (Micul Arhimede)
"Afară, oamenii trăiau sub tirania lucrurilor. Fiecare acţiune a lor era determinată de poruncile materiei, de bani, de uneltele comerţului lor şi de legile iraţionale ale obiceiurilor şi convenţiilor. Dar aici nu se părea că sunt eliberat de lucruri, că trăiesc la adăpost, departe de actualitate." (Librăria)