“Eugene Ionesco - A rupe tăcerea”, convorbiri cu Andre Coutin
"A vrea să
guvernezi înseamnă paranoia. Şi orice om politic care începe ca membru în
consiliul municipal şi termină ca şef de stat este un paranoic. (...) Puterea
ar trebui dată oamenilor care nu iubesc puterea."
***
"Sunt asemeni
lui Iov, omul care, pierzând divinitatea, priveşe spre golul rămas şi nu mai
înţelege nimic. Singura forţă ce-mi rămâne este refuzul. Refuzul de
a mă supune, de a accepta să dau libertatea pe linişte, pe anestezie - acest
pact modern cu diavolul pe care atâţia oameni din ţările oprimate îl fac
„pentru a fi lăsaţi în pace”.
***
"Nici un sistem
actual, liberal, social-democrat sau marxist, nu mai este capabil să găsească
soluţii la problemele economice, şi dacă e un lucru în care cred cu adevărat,
lucrul acela e că ne îndreptăm spre un haos definitiv.
Doar Europa sau întreaga planetă?
Păi, planeta va urma Europa. Cu o
întârziere de treizeci, patruzeci, cincizeci de ani. Bizar e faptul că începe
colonizarea...
După decolonizare?
Da. Pe vremea când popoarele Africii erau
colonizate, ele trăiau în cultura lor, cu tradiţiile lor, trăiau în lumea lor
proprie, iar colonii nu făceau, într-un fel, decât să survoleze acel vast
domeniu în care nu pătrundeau şi care nu-i interesa cu adevărat. Acum însă, de
când chinezii au devenit marxişti iar africanii învaţă pe pielea lor ceea ce
numim libertate, acum libertatea nu mai există, iar colonizarea cuprinde lumea
întreagă. Gândirea europeană se întinde, s-a întins în toată lumea, şi aici e
greşeala, aici e, cred, cauza profundă a derutei actuale.
Vreţi să spuneţi că astăzi învăţăm
libertatea... pierzând-o?
Da. Iar pierderile sunt incalculabile.
Independenţa naţională şi libertatea personală, bunăoară, nu merg deloc
împreună. Avem ţări care, în numele independenţei naţionale, sunt conduse de un
Amin Dada sau un Boumedienne."
***
"Nu credeţi că acum, cu mijloacele de
comunicare actuale, drepturile omului pot fi apărate mai uşor decât înainte?
Pentru că, atunci când se comite un abuz în lume, nu spun că se face dreptate,
dar măcar se vorbeşte despre el, este denunţat, pe când înainte nici nu se ştia
că în cutare ţărişoară se petrecea o nedreptate, un genocid, ori se murea de
foame?
Chiar şi atunci când se ştie că Drepturile
omului sunt încălcate, şi se vorbeşte despre asta, tot nu se ţine seama. Se
ştia de mult ce se petrece în Rusia, au vorbit despre asta o mulţime de oameni,
ca Gide, Andre Breton şi Suvarin, apoi, îndată după război, şi alţi
intelectuali a căror probitate nu poate fi contestată, Koestler, Denis de
Rougemont, Raymond Aron. Acest dispreţ faţă de Drepturile omului, şi această
tiranie, această dictatură au fost denunţate de mulţi, dar pasiunea era atât de
violentă încât mărturia lor era ignorată."
***
"La un moment dat, comuniştii
sau simpatizanţii lor, informaţi fiind despre ceea ce se petrecea în ţările din
Est, ştiau foarte bine că sistemul lor e cea mai mare escrocherie, cel mai mare
eşec alomenirii moderne, însă chiar şi atunci refuzau să ţină seama de
realitate. Mai întâi pentru că aveau dispute de rezolvat în propria lor ţară.
Erau siliţi să nege realităţile din ţările comuniste ca sănu le dea satisfacţie
burghezilor francezi, sau pentru că lupta pentru putere era prea mare ca să le
lase o libertate de gândire şi o detaşare suficientă. Cred că am spus deja că
membrii Partidului Comunist Francez, sau cel puţin conducătorii lui, ştiu
foarte bine că comunismul este un eşec şi va continua să fie un eşec pentru că
nimeni nu poate rezolva nimic, dar ei sunt o întreagă armată de viitori
funcţionari, de viitori servitori ai statului, de artişti care aşteaptă să fie
angajaţi. În fine, e o întreagă administraţie, un aparat de partid...
Asta înseamnă o grămadă de Rinoceri...
Înseamnă o grămadă de Rinoceri."
(Fragmente din “Eugene Ionesco - A rupe
tăcerea” , convorbiri cu Andre Coutin)