Stephan Zweig - Orele astrale ale omenirii
De
curand am rememorat cateva pagini de istorie a muzicii sacre, evocand figuri
ale marilor compozitori, incepand cu J. S. Bach, Beethoven, continuand cu
Haydn, Bartholdy, Mozart si bineinteles Handel. Multi dintre acesti mari
artisti au în comun, nu doar dragostea pentru muzica si geniul care i-a consacrat
ci faptul ca s-au luptat cu saracia, depresia si chiar dispretul
contemporanilor. în ciuda acestor neajunsuri, ei au creat opere nemuritoare
care vor innobila mereu sufletele celor care ii asculta.
Desi
viata fiecarui compozitor are talcul si farmecul ei, personal am fost
impresionata de povestea lui G. F. Händel. Stephan Zweig în Orele astrale ale
omenirii, descrie sublim starea în care se afla Händel cand a primit provocarea
de a scrie oratoriul Messiah, si felul minunat în care a compus aceasta opera
inegalabila. Voi spicui cateva fragmente, asa cum le-am gasit în descrierea
facuta de Zweig.
Viaţa
lui Händel a fost un lung şir de suişuri şi coborâşuri, de succese la public
dar şi de temeri legate de ameninţarea falimentului. Din cauza stresului datorat
situaţiei financiare nesigure şi a datoriilor, în 1737, la vârsta de 52 de ani
suferă un atac de apoplexie, paralizându-i partea dreaptă a corpului. Toţi au
gândit că viaţa, dar mai ales cariera compozitorului s-au încheiat. În mod
miraculos însă, după un tratament de şase săptămâni se pune pe picioare. Îşi
reia activitatea şi compune oratoriile Saul
şi Israel în Egipt.
Dar
moartea reginei întrerupe reprezentaţiile la aceste piese… Apoi începe războiul
cu Spania. Pieţele publice sunt pline de cântecele şi strigătele mulţimii în timp
ce salile de spectacol ramân goale. Datoriile lui Handel cresc vertiginos.
Creditorii presează, criticii îl iau peste picior, privirile indiferente şi
dispreţuitoare ale trecătorilor îl întristează profund. Un concert dat în
favoarea lui îl scapă cu greu de la întemniţare pentru datorii. Dar ce ruşine
să-şi salveze viaţa prin cerşetorie !? Încă o dată e la capătul puterilor.