Din intelepciunea bunicii

Din intelepciunea bunicii

Era regateanca de loc. Avea privirea blanda, trasaturile fetei calde. Isi iubea nepotii in mod egal, desi, fiind singura nepoata, vroiam sa cred ca pe mine ma iubea mai mult, dar stiam, in adancul sufletului ca nu era asa. Iubirea o impartea egal pentru toti ca pe un fruct mereu proaspat si dulce.

Venea iernile la noi cand a ramas singura, fara bunicul. Stiam ca prezenta ei iarna incalzea si mai mult casa, iar mainile-i miroseau intotdeauna a coca de cozonac. Cand m-am facut mai mare, abia asteptam sa-i povestesc despre mine. Cu vorba-i blanda, avea intotdeauna raspuns la toate problemele mele, in modul cel mai simplu.

Aveam 23 de ani si i-am spus ca ma casatoresc. In coltul ochilor sai calzi a scanteiat bucuria. Era respect si admiratie. Apoi gandurile pareau s-o fi cuprins, pastrand pe chipul ei o permanenta lumina. Aducerile aminte. Bunica n-avusese o viata usoara, trecuse peste un razboi, foamete, molime. Viata nu intotdeauna a fost darnica, cu impliniri si bucurii, dar chipul ei era fericit. Straluceau amintirile frumoase pe fata ei.
Dansa nu avea scoala multa, dar era stiutoare de valoarea simplitatii esentiale, cucerita prin indelungata peregrinare in meandrele complexe ale vietii, ma indruma cu dulceata in glas si in ochii care ma priveau intotdeauna zambitori.

Asa gandea bunica mea. De-atunci au trecut anii. Multe evenimente ma faceau sa ma gandesc la dansa, sa-mi dezlege sensurile vietii numai asa cum stia ea, sa ma povatuiasca cu vorba-i dulce si ochii zambitori.

Postări populare de pe acest blog

"Exista o legatura intre literatura si arta?"

MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de F. Dostoievski)

Despre Dumnezeu şi om - Lev Tolstoi