Viata pe un peron - Octavian Paler
Citate din carte:
(n.m.)Despre singuratate si oamenii din jurul nostru:
"Închipuie-ţi că dincolo de pădure e o autostradă pe care maşinile trec în goană. Dar nici una nu opreşte. Toţi sînt grăbiţi. Nimeni n-are timp de pierdut. Trec ca şi cum nu ne-ar vedea. Şi poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decît cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. De aceea, toţi trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator şi privirea fixă pe şoseaua unde gonesc. Atît. Restul... Restul nu contează... Iar noi, fetiţo, sîntem «restul», înţelegi? Sîntem în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem altora să-şi întrerupă cursa lor, să se pună în pericol din pricina noastră? Într-o zi şi ei vor avea peronul lor pustiu, gara lor fără trenuri. Alţii vor trece pe lîngă ei fără să-i vadă..."
Spuse de Eleonora din cartea: Viata pe un peron - de O.Paler
*
"În copilărie îmi plăceau enorm hîrtiile de staniol colorate. Le netezeam, le aranjam şi le strîngeam cu grijă într-o cutie. Fiecare avea altă culoare. Într-o zi, cineva mi le-a luat şi a făcut din ele un glob. Strînse în bulgărele acela cenuşiu, foiţele mele colorate nu m-au mai interesat. Aşa am procedat, în general, şi cu amintirile mele. N-am vrut să tîrăsc după mine prin viaţă bulgărele de staniol şi am preferat să trăiesc fiecare clipă pentru ea însăşi, pînă nu intra şi ea în globul acela posomorit. De aceea n-am amintiri prea multe".
*
"Îmi erau clarificate relaţiile dintre mine şi lume, ştiam ce mi se potriveşte şi ce nu. Am pus tot ce aflasem într-o ecuaţie şi, după puţin exerciţiu, ştiam exact ce trebuia să-mi iasă după semnul egal".
*
"Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit cînd îl trăieşti, cînd îl visezi, nu-i aşa? În vis eşti prizonierul visului. Aluneci pe apele lui şi nu poţi să ieşi la mal decît dacă un val al visului vrea să te azvîrle".
*
"Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi viaţa normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar. Să străbaţi, adică să depăşeşti. Un coşmar fără limite ar fi un coşmar zadarnic, deoarece învăţătura lui nu ţi-ar mai servi la nimic".
Din "Viata pe un peron" de Octavian Paler
(n.m.)Despre singuratate si oamenii din jurul nostru:
"Închipuie-ţi că dincolo de pădure e o autostradă pe care maşinile trec în goană. Dar nici una nu opreşte. Toţi sînt grăbiţi. Nimeni n-are timp de pierdut. Trec ca şi cum nu ne-ar vedea. Şi poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decît cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. De aceea, toţi trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator şi privirea fixă pe şoseaua unde gonesc. Atît. Restul... Restul nu contează... Iar noi, fetiţo, sîntem «restul», înţelegi? Sîntem în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem altora să-şi întrerupă cursa lor, să se pună în pericol din pricina noastră? Într-o zi şi ei vor avea peronul lor pustiu, gara lor fără trenuri. Alţii vor trece pe lîngă ei fără să-i vadă..."
Spuse de Eleonora din cartea: Viata pe un peron - de O.Paler
*
"În copilărie îmi plăceau enorm hîrtiile de staniol colorate. Le netezeam, le aranjam şi le strîngeam cu grijă într-o cutie. Fiecare avea altă culoare. Într-o zi, cineva mi le-a luat şi a făcut din ele un glob. Strînse în bulgărele acela cenuşiu, foiţele mele colorate nu m-au mai interesat. Aşa am procedat, în general, şi cu amintirile mele. N-am vrut să tîrăsc după mine prin viaţă bulgărele de staniol şi am preferat să trăiesc fiecare clipă pentru ea însăşi, pînă nu intra şi ea în globul acela posomorit. De aceea n-am amintiri prea multe".
*
"Îmi erau clarificate relaţiile dintre mine şi lume, ştiam ce mi se potriveşte şi ce nu. Am pus tot ce aflasem într-o ecuaţie şi, după puţin exerciţiu, ştiam exact ce trebuia să-mi iasă după semnul egal".
*
"Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit cînd îl trăieşti, cînd îl visezi, nu-i aşa? În vis eşti prizonierul visului. Aluneci pe apele lui şi nu poţi să ieşi la mal decît dacă un val al visului vrea să te azvîrle".
*
"Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi viaţa normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar. Să străbaţi, adică să depăşeşti. Un coşmar fără limite ar fi un coşmar zadarnic, deoarece învăţătura lui nu ţi-ar mai servi la nimic".
Din "Viata pe un peron" de Octavian Paler