Despre Dumnezeu şi om - Lev Tolstoi

Despre Dumnezeu şi om
(fragmente citate)
de Lev Tolstoi

  • "În legătură cu liberul arbitru, dacă omul este liber, omul are două conştiinţe, cea corporală şi cea spirituală. În ce priveşte conştiinţa corporală, aici nu poate fi vorba de libertate, întrucât viaţa corporală are loc în condiţiile spaţiului şi timpului (şi nu există prezent). Omul nu e liber în conştiinţa corporală şi este liber în cea spirituală. Viaţa există numai în conştiinţa spirituală.
  • Viaţa omului este întotdeauna o trecere de la conştiinţa animalică la conştiinţa spirituală.
  • Partea rea a medicinei e că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet.
  • Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp.
  • Ioan spunea: „Copii, iubiţi-vă unii pe alţii.” Mai bine decât atât nu se poate spune, pentru că în aceste cuvinte se află tot ce le trebuie oamenilor.
  • Dragii mei fraţi, de ce vă străduiţi să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni? Nici voi, nici altcineva nu poate face asta. Încercând să remodelaţi şi să îndreptaţi viaţa oamenilor, nu faceţi decât să vă chinuiţi pe voi şi să-i chinuiţi pe alţii, distrugeţi viaţa voastră şi viaţa altora. Nici un om pe lume nu e chemat să-i corecteze pe alţii, nimeni nu poate face asta. Fiecare om are o singură chemare, să se corecteze, să se îndrepte pe sine, iar fiecare poate şi e dator să facă acest lucru. Mai mult, fiecare poate şi trebuie s-o facă, adevăratul bine al fiecărui om stă numai în asta. Numai de-ar simţi omul asta, de şi-ar aduna toate forţele nu ca să trăiască pentru trupul său, ci pentru Dumnezeu, de şi-ar aduna toate forţele pentru a spori iubirea, atunci ar simţi cât de plină de bucurie şi cât de uşoară ar deveni viaţa lui.
  • „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi Jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, căsunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci Jugul Meu e bun şi povara Mea este uşora”.
  • Viaţa este evoluţie spirituală neîntreruptă.
  • Viaţa e eliberarea sufletului din trup.
  • Timpul e numai acea formă în care am conştiinţa vieţii mele.
  • Cred că Dumnezeu trăieşte în mine şi în fiecare om.
  • Sunt aproape nimic, dar sunt în relaţie cu Totul.
  • Inacţiunea (potrivit lui Lao Zi) e mai importantă decât acţiunea, pentru că acţiunea e de cele mai multe ori în afara puterii noastre, dar inacţiunea ne stă mereu la îndemână. Poruncile pozitive se pot referi doar la activitatea spirituală, care e mereu liberă: iubeşte, doreşte-i altuia ceea ce-ţi doreşti ţie. Învăţătura lui lao Zi constă în a nu acţiona, adică a nu face ce vrea omul din tine, ci a-l lăsa pe Dumnezeul care trăieşte în tine să înfăptuiască prin tine ce vrea El.
  • Taina vieţii naostre, esenţa ei, se află în transferul conştienţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unică, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ne pare o eliberare treptată a conştiinţei divine din noi.
  • Nu există un Dumnezeu care să poată îndeplini cerinţele noastre, există numai cel ale cărui cerinţe trebuie noi să le îndeplinim.
  • Conştiinţa e simţirea simultană a întregului şi a fiinţei tale separate de întreg.
  • Omului îi este dată o singură misiune: să sporească în duh.
  • Ce important e să ne amintim că nu ni se cere desăvârşirea, ci apropierea de ea în toate.
  • Tu te gândeşti la oameni, iar Dumnezeu se gândeşte la tine.
  • Dumnezeu este acel principiu spiritual în sine, nemărginit, pe care îl consider „eul” meu şi pe care îl recunosc în tot ce e viu.
  • Aşa cum tot ce e material tinde să se unească, după legea atracţiei, la fel şi tot ce e spiritual tinde să se unească, după legea iubirii.
  • La început ţi se pare că se mişcă „eul”, egoul, odată cu lumea întreagă, dar cu cât trăieşti mai mult, cu atât e mai limpede că eu nu mă mişc, că eul, adevăratul meu „eu” este nemişcat, se află în afara timpului, iar întreaga lume trece pe lângă acest „eu”.
  • Am priceput limpede semnificaţia materiei, spaţiului, mişcării, timpului. Spaţiul e măsura materiei, timpul e măsura mişcării.
  • Cel mai prost om este cel care crede că înţelege tot.
  • Întrebarea nu e de ce trăiesc, ci ce anume trebuie să fac.
  • Însă ce se va întâmpla cu vieţile noastre nu e dat să ştim, şi nici nu-i nevoie.
  • Numai Dumnezeu există cu adevărat. Omul e manifestarea lui în materie, timp şi spaţiu.
  • Moşneagul care sunt vede timpul în două feluri. Trece repede dacă mă ocup de ceva exterior, trece încet dacă mă ocup de munca lăuntrică.
  • Nu-ţi făureşti planuri să faci una sau alta, ci pur şi simplu trăieşti.
  • Viaţa este mişcarea de la copilărie spre moarte, mişcare perpetuă, fie că vrem, fie că nu vrem. Iar dacă o latură (fizică) se mişcă, iar cealaltă (spirituală) stă pe loc, atunci apare suferinţa.
  • Ne-am obişnuit să credem că viaţa e ceva în care ne putem stabili scopuri. E o iluzie.  E greşit să credem că scopul vieţii este slujirea lui Dumnezeu. Rostul vieţii este binele.
  • Nu există trecut şi viitor, ci numai prezent. Prezentul este atemporal.
  • Cu cât omul e mai conştient de spiritualitatea lui, cu atât înţelege mai limpede iluzia mişcării aparente în timp.
  • Lumea exterioară este materie în mişcare. Pentru a exista mişcarea materiei, este indispensabilă separarea obiectelor materiale, iar această separare există în primul rând în mine. Sunt separat în întreaga lume şi de aceea recunosc separarea altor fiinţe între ele."

  (Lev Tolstoi)

Postări populare de pe acest blog

MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de F. Dostoievski)

"Exista o legatura intre literatura si arta?"