Lev Tolstoi - Întoarcerea la învăţătura lui Hristos

(citate)
de Lev Tolstoi

„Biserica nu-mi dă ceea ce eu aştept de la ea”.

„Viaţa este imposibilă fără credinţă, fără ştiinţa acea care ne învaţă ce este binele şi răul pe lângă instinctele noastre animalice”.

„Mă durea mai ales şi mai mult decât orice, faptul că tot răul omenesc, învinuirea oamenilor, învinuirea popoarelor întregi, învinuirea altor credinţe şi execuţiile, războaiele care se iscau din aceste învinuiri, toate acestea erau îndreptăţite de biserică. Învăţătura lui Hristos despre smerenie, sacrificarea de sine şi dragostea, era preaslăvită de biserică în vorbe, în timp ce ea încuviinţa de fapt ceea ce era în opoziţie cu propria învăţătură.”

„De citit – Predica de pe munte – în cele 3 capitole ale lui Matei. Hristos spune „Nu vă împotriviţi răului! Acelora care vă vor bate şi vă vor ofensa, faceţi-le totuşi bine. ” Înţelesul învăţăturii lui Hristos stă în iubirea de oameni. Hristos spune „nu judecaţi şi nu condamnaţi”; „şi nu veţi fi condamnaţi, pe toţi ierataţi-i şi veţi fi iertaţi.”
Cap. IV 1-11. Scrisoarea apostolului Iacob vorbeşte de judecata omenească şi o neagă şi în cap. II 1-33 (Scrisoarea lui Iacob).

„Nu condamna; cu răul nu vei putea împiedica răul”. Judecătoriile nu sunt nişte instituţii creştineşti. Hristos a spus: „Legea aceasta a împotrivirii la rău pe care voi aţi pus-o la baza vieţii voastre este falsă şi contrară naturii”. Toată organizarea vieţii noastre este astfel făcută, că orice mulţumire personală a omului se dobândeşte cu suferinţele altor oameni, suferinţe care sunt împotriva firii omeneşti.

Dumnezeu spune „nu faceţi rău unul altuia, şi nu va fi rău”. După cum focul nu poate stinge focul, aşa nici răul nu poate nimici răul.

Hristos a venit să aducă o nouă lege: a neîmpotrivirii la rău, a iubirii, în locul celei vechi: „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Deci Hristos neagă vechea lege a lui Moise şi dă o nouă lege. (Întoarcerea obrazului, neîmpotrivirea la rău). Legea eternă (legea lui Dumnezeu), pe care o aduce Hristos se opune legii scrise (a proorocilor).

„Dacă adevărul vostru nu va fi mai presus de adevărul cărturarilor şi fariseilor, voi nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu. Hristos vorbeşte nu de legea scrisă (după care l-au condamnat iudeii), ci de legea dumnezeiască, eternă şi pe aceasta el o afirmă.”

Se pune întrebarea: ce ne învaţă Hristos pe noi?

După comentariile bisericii, El a propovăduit că El – a doua persoană din Sfânta Treime, Fiul Tatălui, singur Dumnezeu, a venit pe pământ şi a ispăşit prin moarte păcatul lui Adam.

Dar Hristos, în Evanghelii, nu vorbeşte aproape nimic sau foarte vag despre asta. Învăţătura lui Hristos este învăţătura lui despre viaţa oamenilor: cum trebuie să trăiască oamenii între ei. El i-a învăţat pe oameni un nou mod de a trăi.

Se spune că fariseii au fost o sectă. Evreii spun că fariseii – sunt adevăraţii executori ai legii. (n.m. - Hristos respinge legea veche a iudeilor şi aduce alte porunci care ar schimba din temelii toată legea veche, pentru care este şi răstignit.)

Dar învăţăturia lui rămâne la ucenici, trece în alt mediu în cursul veacurilor. Dar în mediul nou şi odată cu veacurile cresc pe aceeaşi învăţătură aceleaşi tălmăciri, explicaţii, din nou aşezarea născocirilor paşnice omeneşti, în locul revelaţiei dumnezeieşti.

Hristos a luat fundamentul din legea lui Dumnezeu şi pe acest fundament a clădit revelaţia sa, a legii eterne.

Poruncile lui Hristos se găsesc în Matei V, 21-26. „ Aţi auzit ceea ce au spus cei vechi: nu ucide, acel ce va ucide va fi supus judecăţii; (Isaia, 20, 13). Iaer eu vă spun, că oricine care va necăji în zadar pe fratele său va fi supus judecăţii.”

Hristos spune: nu te supăra; nu judecaţi; trăieşte în pace cu toţi oamenii; să nu juri în numele lui Dumnezeu; (nu juraţi în faţa nimănui); nu judeca şi nu acuza; nu rupeţi legătura dintre bărbat şi femeie (împotriva divorţului – pentru că femeia divorţată şi bărbatul divorţat sunt împinşi la adulter). „Nu jura niciodată şi pe nimic ”. (versetul 33-37, Matei).

A patra poruncă a lui Hristos: (Matei V 38-42 şi Luca cap. VI 29.30). „Aţi auzit ce s-a spus: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Iar eu vă spun vouă: nu vă împotriviţi răului. La acela care te loveşte pe obrazul drept, întoarce spre el şi obrazul stâng... ”. (vers. 38 până la 42).

A cincea poruncă: (Matei V: 43-48). În legea veche se spune „urâţi pe vrăjmaşul vostru! ” „Aproapele”, în limba evreiească înseamnă întotdeauna „evreul” (omul care aparţine aceleiaşi naţiuni). „Vrăjmaşi” la iudei înseamnă – vrăjmaşul poporului.

Hristos spune „iubiţi pe vrăjmaşii voştri ”. Adică trebuie să iubiţi pe toţi fără deosebire de naţiunea căreia ei îi aparţine. Adică nu trebuie să lupţi, să iei parte la războaie, să te înarmezi pentru războaie. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ este pacea tuturor oamenilor între ei.

În Predica de pe munte, în convorbirea cu Nicodim, în epistola ucenicilor, în toate învăţăturile sale, El vorbeşte numai despre ceea ce desparte pe oameni şi îi împiedică să fie în pace şi să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Toate parabolele sunt numai descrieri a ceea ce este Împărăţia lui Dumnezeu, şi că numai iubind pe fraţi şi trîind în pace cu ei e cu putinţă să intri în împărăţie.

Prima poruncă spune „Fii în pace cu toţi, nu îţi permite să socoteşti pe alt om de netrebnic şi nebun”. (Matei V 22)

O a doua tentaţie care împinge pe om la păcat este jurământul. „Să ştii dinainte că jurământul este un rău şi nu da nici un jurământ”. (34-37 –Matei)

A treia tentaţie este ura, care se numeşte justiţia omenească: nu urâ şi nu te dezvinovăţi cu faptul că ai fost tu ofensat – poartă ofensa şi nu face rău pentru rău. (38-42).

A patra tentaţie este deosebirea dintre popoare – vrajba dintre naţiuni şi state... (43-48, Matei).

„Dacă oamenii nu vor îndeplini una din aceste porunci, pacea va fi nimicită. Vor îndeplini oamenii aceste porunci şi pacea va fi pe pământ.”




Postări populare de pe acest blog

MARELE INCHIZITOR (Fragment din cartea Fraţii Karamazov, de F. Dostoievski)

"Exista o legatura intre literatura si arta?"

Despre Dumnezeu şi om - Lev Tolstoi