De citit

„Pe plan interior, credinţa aduce echilibru sufletesc şi întreţine starea de stabilitate. Omul, prin natură şi destin, este creator pentru că a căpătat conştiinţa de sine şi harul. Prezenţa răului în lume aduce multă suferinţă şi dezgust, dar această prezenţă are o compensaţie pozitivă: îndreaptă privirile omului către binele suprem care este Dumnezeu. Dumnezeu a creat omul şi îl iubeşte. Păcatul originar, slăbiciunile şi greşelile lui personale nu-l pot opri să se mântuiască. Cel mai prăbuşit om păstrează în el o fărâmă de lumină care îl face capabil să alunge instigaţia răului. Modul cum se îndreaptă omul spre mântuire. Întâi vine umilinţa. Umilinţa este o stare de cuminţenie şi supunere în faţa grandorii lumii în care existăm. Umilinţa evită dilatarea bolnăvicioasă a eului (atât de frecventă azi), alungă egoismul şi deschide ferestrele. Materialismul şi determinismul secolului nostru sunt o urmare a greşitei aşezări a omului. Omul este mare abia atunci câ...

"A fi un om complet, echilibrat, e o întreprindere dificilă, dar singura care ne-a fost dată. Nimeni nu-ţi cere să fii altceva decât un om. Un om, auziţi. Nu un înger, nici un demon. Un om e o fiinţă care merge cu gingăşie pe o frânghie bine întinsă, având la un capăt al balansoarului său inteligenţa, conştiinţa şi tot ceea ce ţine de spirit, iar la capătul celălalt trupul şi instinctul şi tot ceea ce este inconştient, pământean şi misterios. În echilibru, ceea ce e diabolic de greu." (Punct-contrapunct) " Oare prin simpla întâmplare, mă întrebam eu, se naşte un om din când în când? Ce determină oare o întreagă constelaţie de asemenea Oameni să vadă lumina zilei în aceeaşi epocă şi în cadrul unui singur popor? Taine socotea că Leonardo, Michelangelo şi Rafael s-au născut atunci când s-au născut, fiindcă timpul era copt pentru apariţia unor mari prictori, iar decorul italian se potrivea tocmai bine pentru asta. Şi m-am gândit la soarta tuturor oamenilor născuţi înt...