De citit

Despre Dumnezeu şi om (fragmente citate) de Lev Tolstoi "În legătură cu liberul arbitru, dacă omul este liber, omul are două conştiinţe, cea corporală şi cea spirituală. În ce priveşte conştiinţa corporală, aici nu poate fi vorba de libertate, întrucât viaţa corporală are loc în condiţiile spaţiului şi timpului (şi nu există prezent).  Omul nu e liber în conştiinţa corporală şi este liber în cea spirituală. Viaţa există numai în conştiinţa spirituală. Viaţa omului este întotdeauna o trecere de la conştiinţa animalică la conştiinţa spirituală. Partea rea a medicinei e că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet. Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp. Ioan spunea: „Copii, iubiţi-vă unii pe alţii.” Mai bine decât atât nu se poate spune, pentru că în aceste cuvinte se află tot ce le trebuie oamenilor. Dragii mei fraţi, de ce vă străduiţi să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni? Nici voi, nici ...

(citate) de Lev Tolstoi „Biserica nu-mi dă ceea ce eu aştept de la ea” . „Viaţa este imposibilă fără credinţă, fără ştiinţa acea care ne învaţă ce este binele şi răul pe lângă instinctele noastre animalice”. „Mă durea mai ales şi mai mult decât orice, faptul că tot răul omenesc, învinuirea oamenilor, învinuirea popoarelor întregi, învinuirea altor credinţe şi execuţiile, războaiele care se iscau din aceste învinuiri, toate acestea erau îndreptăţite de biserică. Învăţătura lui Hristos despre smerenie, sacrificarea de sine şi dragostea, era preaslăvită de biserică în vorbe, în timp ce ea încuviinţa de fapt ceea ce era în opoziţie cu propria învăţătură.” „De citit – Predica de pe munte – în cele 3 capitole ale lui Matei. Hristos spune „Nu vă împotriviţi răului! Acelora care vă vor bate şi vă vor ofensa, faceţi-le totuşi bine. ” Înţelesul învăţăturii lui Hristos stă în iubirea de oameni. Hristos spune „nu judecaţi şi nu condamnaţi”; „şi nu veţi fi condamnaţi, pe toţi ier...

Eşecul titanului Apreciat de unii ca cel mai mare romancier pe care l-a avut lumea (Virginia Woolf), iar de alţii, ca un simbol viu al căutării după sensul vieţii (Enciclopedia Britanică, 1999), istoria lui Tolstoi este cronica frământată a omului în căutare după absolut. Născut într-o familie nobilă, Lev rămâne orfan de mic. Mătuşi binevoitoare se ocupă de creşterea lui. Curând, ca tânăr, se aruncă din plin în viaţa salonardă. La 23 de ani, Tolstoi intră în armată şi ia parte la Războiul Crimeii. Obosit de sânge şi căutând altceva, la 28 de ani, Tolstoi îşi dă demisia din armată, ca să pornească să colinde Europa. După doi ani, Lev se întoarce de la Paris fără nici o copeică: îşi prăpădise toţi banii la ruletă. Gândindu-se să înceapă serios viaţa, Tolstoi se căsătoreşte cu Sonia, cu care va avea 13 copii. Mânat de un talent prodigios, Tolstoi se dedică scrisului. Curând, cele două romane Război şi Pace şi Ana Karenina, îl fac deodată faimos. Viaţa merge înainte pînă cînd, la ...