De citit

de Stancuta Ramona Lazea In lucrarea de fata mi-am propus sa demonstrez ca scriitorul britanic este indiscutabil, un romancier de exceptie, de prim rang. El parodiaza tipologia umana si conventiile sociale. Crede in puterea comediei, care este atat de utila astazi, cand totul pare intunecat, posomorat si patruns de mirosul saraciei. Oamenii sunt ingrijorati iar fetele le sunt ridate. Exista o mare nevoie de fericire. In consecinta, am decis sa analizez romanul de campus, discutand trilogia care i-a adus notorietate lui David Lodge, care a intrigat, a entuziasmat si a amuzat cititori din intreaga lume. Sunt prezentati oameni moderni, probleme si idei in voga. A rade este sanatos. Si dupa ce a ras din toata inima pe parcursul lecturarii celor 900 de pagini ale trilogiei care atinge subiecte precum casatorii, aventuri amoroase si in special viata academica, cititorul este provocat sa citeasca mai mult. Prin intermediul acestei lucrari, intentionez sa ajut cititorul sa se relaxeze si sa sa...

Ion Besoiu a facut un documentar "de dragoste" pentru orasul in care s-a nascut "Sibiu nu e Capitala Culturala Europeana doar in 2007" Iulia Blaga Miercuri, 05 Decembrie 2007 » Plecat din Sibiu pe cand avea 34 de ani, Ion Besoiu se reintoarce cu un film documentar inchinat orasului, film pe care il va lansa pe 15 decembrie. » In tineretea sibiana, actorul scria versuri si era bun la istorie, dar cel care i-a cultivat pasiunea pentru teatru a fost Radu Stanca. » Actorul e foarte surprins ca "Toate panzele sus" – lansat pe DVD intr-o stare tehnica foarte buna – are atat de multi fani din toate generatiile. » Cum ati ajuns sa faceti "Sibiu– Dragostea mea"? E o idee mai veche. Ca si Tudor Arghezi in "Cu bastonul prin Bucuresti", m-am gandit la o plimbare prin Sibiu in care sa vorbesc despre oras, despre oamenii care au trait sau care traiesc acum acolo. Acest film e si un argument (de ce a fost ales orasul Capitala C...

Înainte de a prezenta convorbirea mea cu el, am să vă spun doar că e un mare câştig să te numeri printre prietenii lui Dan Puric. Motto: „Port îngerul în mijlocul cerului” Nichita Stănescu – Ridicare de cuvinte – Dan Puric stabileşte, de la bun început, identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută. Anticipează, aş spune, esenţialitatea sensibilităţii şi sensibilizării prin propria sensibilitate, surprinzând, în acelaşi timp, prin structura raţională a ideilor creat chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă este aceea a unei realităţi de natură spirituală, iar artistul total, care este Dan Puric, transmite tuturor această revelaţie încercată de el însuşi, prin ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul soarbe această sevă din cupa pe care o primeşte cu caldă generozitate din mâna artistului, devenind una cu el, transformând secunda în eternitate. Reporter: Ce mai faceţi, domnule ...

- interviu cu actorul Ştefan Iordache – Motto: „Stele, constelaţii, universuri – cămăşi ale singurătăţii unui zeu”. Nichita Stănescu – Frig S-a spus despre Eminescu că, dacă n-ar fi scris decât poemul „Luceafărul”, tot ar fi fost cel mai mare poet român. Parafrazând, aş spune că este de ajuns să-l vezi pe Ştefan Iordache în „Barrymore” ca să-i recunoşti valoarea. Înainte de orice, însă, Ştefan Iordache este o alchimie în plină combustie, care se cristalizează după o formulă strict personală, adâncă şi secretă. Înclin să cred că formele de exprimare a personalităţii artistului sunt sesizabile numai în momentul în care ai şansa să prinzi concretul şi abstractul gândurilor sale într-o imagine absolută a unui univers unic, care se lasă greu dezvăluit. Şi totuşi... Reporter: Ce mai faceţi, domnule Ştefan Iordache? Ştefan Iordache: Cum vedeţi, stau de vorbă cu dum...

- interviu cu actorul Mihai Fotino – de Mihaela Dordea - fragment – Nu prin cuvinte se poate descrie o trăire. Nu atunci când stai în fotoliul în care Gheorghe Cozorici se odihnea între două intrări în scenă. Şi nu atunci când, alături, marele actor Mihai Fotino îţi povesteşte despre o lume fantastică presărată cu nume care au făcut gloria teatrului românesc. În această situaţie, reporterul nu poate decât să tacă şi să asculte. MIHAI FOTINO: [....] Am mers pe calea teatrului de foarte timpuriu. Tatăl meu a fost actor. M-am născut cu teatrul în casă, aş putea spune. Eu am jucat prima oară teatru, dar teatru adevărat, nu în familie sau undeva la copii, ci pe o scenă de teatru serios unde se plătea intrarea şi veneau spectatori. Asta era prin '36-'37, fă mata socoteala cât e de atunci, când cel care îţi vorbeşte avea vreo şase anişori. Jucam într-o comedie bulevardieră franţuzească, era la modă pe atunci, în anii dinaintea războiului, se...

Sculptorul Dan Lake s-a nascut in Bucuresti in anul 1952. Sculpteaza de la varsta de 16 ani, dedicandu-se cu nadejde si obsesie sculpturii, focul lui launtric, venind dupa cum singur spune, din dorinta de a creea si a da expresie framantarilor lui interioare, prin imagini vizuale .. dar si poetice. Intre anii 1975 -1981 participa la o serie de expozitii in Romania. DE VORBĂ CU ROMÂNI FRUMOŞI Descarcerând din steiuri îngeri sau Frumuseţea din necuvintele sculptorului român Dan Lake Loredana TUDOR-TOMESCU Frumuseţea fără cuvinte... Uneori, se naşte, pur şi simplu, din materia însăşi, alteori poartă marca talentului şi trudei câte unuia dintre noi, înzestrat de Dumnezeu să mântuiască ochi săraci şi inimi bolnave, ochi bolnavi şi inimi sărace Frumuseţea fără cuvinte... O-ntâlnim în pictură, sculptură, artă fotografică, în natură... Dar ce face să fie atât de speciale aceste frumuseţi – culoarea, forma, prezentarea, renumele „născătorului”? Gândul. Simţirea. Fără ace...

„Sintem o generatie fracturata“ Interviu cu Andrei PLESU Cristina POENARU Ati scris in perioada in care ati fost ministru de Externe, in anii 1998-1999, domnule profesor Andrei Plesu? Am intrat in aceasta slujba de ministru al Afacerilor Externe avind convingerea ca n-am sa pot rosti niciodata texte scrise de altii. Si, dupa putina vreme, am cedat. Mi-am dat seama ca, la cite discursuri de protocol trebuie sa fac fata, acest proiect era o utopie. Dar am scris, totusi, in acest interval citeva texte: discursuri pe care le-am tinut, la Leipzig, la Berlin, la Dresda, Wiesbaden, Londra sau Buenos Aires. Si sigur ca si in discursurile oficiale faceam unele mici indreptari, din cind in cind, acolo unde reflexele mele mai vechi erau contrariate, ori adaugam cite un paragraf. Dar nu mi-as putea revendica integral decit o mica parte dintre textele pe care le-am rostit ca ministru de Externe. Nu pun la socoteala interventiile improvizate la diverse intruniri sau discursurile ocazionale, nepregat...

Bios - o dezvoltare a teatrului seminar. Interlocutorul lui Ţuţea poartă iniţialele R.C. (selecţiune) R.C.: Ai vorbit de sensul existenţei umane. Cum înţelegi acest lucru? Dar mai înainte de a răspunde, să-mi permiţi o digresiune pe care o socotesc necesară în vederea formulării răspunsului la întrebare. Filosofii nu se îneacă în detalii, deşi nu dispreţuiesc cultivarea amănuntelor legate de spiritul ştiinţific. Este cunoscută cearta dintre filosofi, care construiesc, schematic, şi istorici, care se îneacă în fapte. Oamenii de ştiinţă dispreţuiesc rătăcirea filosofilor în lumea obiectelor ideale, deşi generalizările lor n-ar fi posibile fără speculaţiile acestor gânditori, iar plafonul gândirii lor ar coborî la nivelul unui empirism vulgar. Uneori simplificările excesive ale filosofilor sunt semnificative şi sugestive. Nae lonescu împărţea istoria umană în două mari perioade: până la Renaştere şi după Renaştere. Până la Renaştere, omul îşi cerea scuze în fiecare zi lui Dumnez...

Interviu cu actorul Dan Puric Aţi ţinut de curând o conferinţă în Facultatea de Filosofie despre aventura corpului în teatru. De ce aţi ales tocmai această facultate? D.P.: Mai bine zis această facultate m-a ales pe mine pentru că am primit invitaţia de acolo. Nu sunt genul de om care să propun; eu stăteam, să zicem: eram în parorhia mea. Am fost cules, şi mă bucur de asta, de către dl profesor Vizureanu. Ce impresie v-au făcut studenţii de acolo? D.P.: O impresie bună dar asta nu este o generalitate sau o banalitate. Bună din cauza calităţii ascultării. Sacha Guitry, un mare actor, spunea că şi publicul trebuie să aibă talent. Ascultătorii, prin felul cum ascultă, te determină să ajungi mai adânc în comunicarea ta, în ceea ce spui. Şi semnul acesta de atenţie sensibil intelectuală a creat o comunicare foarte bună. La conferinţa pe care aţi ţinut-o în Facultatea de Filosofie, aţi spus la un moment dat că Platon a avut dreptate să îi alunge pe artişti din cet...