De citit

de Andrei Pricopie Există o poveste despre un tânăr curajos care l-a căutat pe Socrate cu dorinţa de a deveni învăţat. El s-a îndreptat spre marele filozof grec şi i-a spus, "O, ilustru Socrate, vin la tine pentru a obţine cunoaşterea". Drept răspuns Socrate l-a condus pe tânăr pe străzi, până la malul mării, unde s-au băgat în apă până la piept. Apoi l-a întrebat pe tânăr: "Acum spune-mi, ce anume vrei?" "Cunoaştere, O, înţeleptule Socrate", a răspuns tânărul cu un zâmbet. Socrate şi-a pus mâinile pe umerii lui şi l-a împins în apă. Treizeci de secunde mai târziu filozoful şi-a ridicat discipolul din apă. "Ia mai spune-mi o dată, ce ziceai că-ţi doreşti?" a întrebat acesta. "Înţelepciune, ilustru şi înţelept Socrate", a răspuns tânărul cu respiraţia îngreunată. Socrate l-a băgat şi l-a ţinut din nou pe tânăr sub apă, de data asta pentru mai mult timp. Treizeci de secunde au trecut, treizeci şi cinci, patruzeci, pat...

Stiati ca Eminescu a scris cea mai frumoasa rugaciune ? Noi ce din mila Sfântului Facem umbrã pãmântului, Rugãndu-ne'ndurãrilor, Luceafãrului mãrilor. Ascultã-a nostre plângeri, Regina peste îngeri; Din neguri te aratã, Luminã dulce, clarã, O, Maicã Preacuratã Si pururea Fecioarã,Marie! Crãiasã alegându-te, Îngenunchem rugându-te: Înaltã-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie. Fii scut de întãrire Si zid de mântuire. Privirea-ti adoratã Asuprã-ne coboarã, O, Maicã Preacuratã Si pururea fecioarã, Marie! Mihai Eminescu a scris aceasta Rugaciune, care a fost recitata in limba romana de catre Papa Ioan Paul al II-lea la Vatican .

(fragmente) „Pitagora îi răspunse: Viaţa îmi apare ca o piaţă foarte aglomerată.  Unii se iau la întrecere cu forţa şi cu iuţeala, şi nu pretin decât laurii victoriei, alţii se străduiesc să adune bani, vânzând şi cumpărând mărfuri, iar alţii nu se gândesc nici la una nici la alta: rămân pe loc doar pentru a vedea şi a se informa cum merg lucrurile, şi aceştia par mai dezinteresaţi şi mai liberali decât ceilalţi; tot astfel, această viaţă pe care o ducme noi, este ca o uriaşă piaţă: toţi oamenii se adună şi unii caută gloria iar alţii averea; foarte puţini, în schimb, dispreţuiesc şi una şi cealaltă şi privesc cu atenţie ceea ce se petrece acolo, căutând să-şi dea seama de tot şi să nu se intereseze de nimic. Pe aceştia nu-i pot numi înţelepţi, ci iubitori de înţelepciune, adică filosofi!. „În sinea lui nu simte invidie pentru nimeni, nu urăşte pe nimeni:  mulţumit de soarta lui şi pregătit pentru orice surpriză, nu se teme de nimic. Se gândeşte că nu durata, ci felul...

(fragment) „Trebuie să înţelegi farmecul acestui Bucureşti, aşa cum se afla înainte de modernizare şi de occidentalizare. Bureştii cei mai apropiaţi de Orient, decât de Apus. Ca să înţelegi oamenii şis trăile de acum trebuie să te întorci la vremea lui Caragea şi a lui Alexandru Constantin Moruz – acolo se află rădăcinile stărilor de azi, acolo năravurile şi tradiţia, tot ce-i bun şi ce-i rău... Occidentalizarea e numai lustrul!”.

Un fost fiu de boieri, sărăcit, merge la Dinu Păturică să-l ajute şi să-i dea o funcţie importantă în stat. Iată dialogul lor: „... şi fac tot ce pot, ca să dau pe faţă tâlhăriile lor. - Rău, foarte rău. Domnia ta nu înţelegi nici vremea, nici oamenii cu care trăieşti. - Ce voieşti să-mi zici? - (Dinu Păturică): Voiesc să zic că într-o ţară ca a noastră tot ce putem face mai bine este să plecăm capul înaintea mai-marilor noştri, ca să dobândim chiverniseală şi să strângem stare cu orice preţ. - Cu orice preţ? - Da, bei-mu. - Cu alte cuvinte: să furăm, să jefuim? - Şi de ce nu? - Da’ bine, ce faci mustrării de cuget? - Această slăbiciune să o lăsăm pe seama femeilor... (...) cunoşti bine cum stau lucrurile în ziua de astăzi : ai bani, eşti tare şi mare ; eşti sărac, nu te bagă nimeni în seamă. »

Marin SORESCU – Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Şi le-am spus să mă găsească. Şi copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Şi le-am spus să mă găsească. Şi păsările m-au găsit Cu un cântec. Am legat tristeţea la ochi Cu un zâmbet, Şi tristeţea m-a găsit a doua zi Într-o iubire... Am legat soarele la ochi Cu nopţile mele Şi i-am spus să mă găsească. Eşti acolo, a zis soarele, După timpul acela, Nu te mai ascunde. Nu te mai ascunde, Mi-au zis toate lucrurile Şi toate sentimentele Pe care am încercat să le leg La ochi.

„Pe plan interior, credinţa aduce echilibru sufletesc şi întreţine starea de stabilitate. Omul prin natură şi destin este creator pentru că a căpătat conştiinţa de sine şi harul”. „Prezenţa răului în lume aduce multă suferinţă şi dezgust, dar această prezenţă are o compensaţie pozitivă: îndreaptă privirile omului către binele suprem care este Dumnezeu”. „Dumnezeu a creat omul şi îl iubeşte. Păcatul originar, slăbiciunile şi greşelile lui personale nu-l pot opri să se mântuiască. Cel mai prăbuşit om păstrează în el o fărâmă de lumină care îl face capabil să alunge instigaţia răului. Modul cum se îndreaptă omul spre mântuire. Întâi vine umilinţa . Umilinţa este o stare de cuminţenie şi supunere în faţa grandorii lumii în care existăm. Umilinţa evită dilatarea bolnăvicioasă a eului (atât de frecventă azi), alungă egoismul şi deschide ferestrele. Materialismul şi determinismul secolului nostru sunt o urmare a greşitei aşezări a omului. Omul este mare abia atunci când îşi cunoaşt...