De citit

Philippe Jaroussky cel mai bun cantaret de opera al Frantei in anul 2007

Ion Besoiu a facut un documentar "de dragoste" pentru orasul in care s-a nascut "Sibiu nu e Capitala Culturala Europeana doar in 2007" Iulia Blaga Miercuri, 05 Decembrie 2007 » Plecat din Sibiu pe cand avea 34 de ani, Ion Besoiu se reintoarce cu un film documentar inchinat orasului, film pe care il va lansa pe 15 decembrie. » In tineretea sibiana, actorul scria versuri si era bun la istorie, dar cel care i-a cultivat pasiunea pentru teatru a fost Radu Stanca. » Actorul e foarte surprins ca "Toate panzele sus" – lansat pe DVD intr-o stare tehnica foarte buna – are atat de multi fani din toate generatiile. » Cum ati ajuns sa faceti "Sibiu– Dragostea mea"? E o idee mai veche. Ca si Tudor Arghezi in "Cu bastonul prin Bucuresti", m-am gandit la o plimbare prin Sibiu in care sa vorbesc despre oras, despre oamenii care au trait sau care traiesc acum acolo. Acest film e si un argument (de ce a fost ales orasul Capitala C...

· Turneu Ştefan Hruşcă Ştefan Hruşcă se află in plin turneu de promovare a celui mai recent album, "Balade speciale" . Deşi locuieşte in Canada , la Toronto , simbolul colindelor romaneşti revine in fiecare an in Romania pentru a oferi publicului cele mai frumoase melodii. Pe 3 decembrie, bucureştenii sunt aşteptaţi la Sala Palatului, la un concert care va conţine atat balade, cat şi colinde. "Şansa" lui Mălaimare Actorul Mihai Mălaimare şi-a lansat ieri, la Teatrul ACT, al treilea volum, 'Şansa', o carte autobiografică despre culisele teatrului romanesc. Mihai Mălaimare povesteşte in cartea sa despre intalnirile unice cu personalităţi precum Peter Brook, Jean-Louis Barrault sau Ladislav Fialka, dar şi despre 'galeria celor care intreţin iluzia numită teatru'. Marin Moraru, Dem Rădulescu, Draga Olteanu, Octavian Cotescu, Radu Beligan şi alţi mari actori apar in această carte nu numai in postura de 'monştri sacri', ci şi in cea...

Formele artei (prin muzica, cuvant si imagine ) au coincis inca de la originea lor. Din timpuri imemoriale oamenii au cautat sa-si contureze o viziune proprie asupra lumii.Astfel, putem afirma ca originea artei e sacra,exprimarea sentimentului religios pastrandu-se pana in secolul XVII.Un exemplu convingator in acest sens il putem observa in piramide, unde putem releva convietuirea simultana a formelor de arta, respectiv texte, sculptura si pictura.Piramida este adevarul intreg al artei,obtinandu-se un mesaj estetic de ansamblu.Intram chiar in inima artei.Suntem misterul cosmic,ordinea secreta a universului. Din punct de vedere estetic, simultaneitatea originea formelor artei si permanenta lor conlucrare in crearea mesajului estetic a fost afirmata simultan de celebrul Hegel in ‘’Estetica”si de fondatorul istoriei artei Winhelman in “Istoria artei antice”, pentru a fi reluata de Goethe, Benedeto Croce, Blaga,Baudelaire. Au fost incercari ale unor ganditori de a proclama literatura “re...

Înainte de a prezenta convorbirea mea cu el, am să vă spun doar că e un mare câştig să te numeri printre prietenii lui Dan Puric. Motto: „Port îngerul în mijlocul cerului” Nichita Stănescu – Ridicare de cuvinte – Dan Puric stabileşte, de la bun început, identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută. Anticipează, aş spune, esenţialitatea sensibilităţii şi sensibilizării prin propria sensibilitate, surprinzând, în acelaşi timp, prin structura raţională a ideilor creat chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă este aceea a unei realităţi de natură spirituală, iar artistul total, care este Dan Puric, transmite tuturor această revelaţie încercată de el însuşi, prin ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul soarbe această sevă din cupa pe care o primeşte cu caldă generozitate din mâna artistului, devenind una cu el, transformând secunda în eternitate. Reporter: Ce mai faceţi, domnule ...

- interviu cu actorul Ştefan Iordache – Motto: „Stele, constelaţii, universuri – cămăşi ale singurătăţii unui zeu”. Nichita Stănescu – Frig S-a spus despre Eminescu că, dacă n-ar fi scris decât poemul „Luceafărul”, tot ar fi fost cel mai mare poet român. Parafrazând, aş spune că este de ajuns să-l vezi pe Ştefan Iordache în „Barrymore” ca să-i recunoşti valoarea. Înainte de orice, însă, Ştefan Iordache este o alchimie în plină combustie, care se cristalizează după o formulă strict personală, adâncă şi secretă. Înclin să cred că formele de exprimare a personalităţii artistului sunt sesizabile numai în momentul în care ai şansa să prinzi concretul şi abstractul gândurilor sale într-o imagine absolută a unui univers unic, care se lasă greu dezvăluit. Şi totuşi... Reporter: Ce mai faceţi, domnule Ştefan Iordache? Ştefan Iordache: Cum vedeţi, stau de vorbă cu dum...

– ACTORII DE LA NAŢIONAL – Cuvant inainte catre cititor "Fiecare dintre noi are o primă iubire la care se întoarce din când în când. Mi s-a întâmplat şi mie. Se numeşte TEATRU. Am iubit înainte de orice Teatrul Naţional cu frumoasa sa istorie zbuciumată. Am iubit corifeii marilor începuturi: Pascally, Millo, Caragiale, Nottara. Aici, Eminescu a fost actor pentru o seară şi tot aici a iubit prima oară. Apoi, l-am iubit pe superbul Tony Bulandra şi pe divina Ventura, Iancu Brezeanu, Puiu Iancovescu, Romaneasca, Mihai Popescu, Ion Manolescu... Au urmat Vraca, Emil Botta, Cozorici şi Amza şi Poldi şi Silvia Popovici... Îi iubesc astăzi pe cei care fac gloria Naţionalului şi gloria naţională. Îi veţi întâlni în paginile următoare şi îi veţi cunoaşte şi altfel decât în luminile rampei. Vor fi prezenţi aşa cum i-am cunoscut eu, dincolo de cortină, în sp...