Despre Omul Frumos
de Dan Puric
„A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuya, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara!
Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva. Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine.
Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient.”
Omul Frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste , in aparenta, intr-un gest mic.
……………………….
Si tot despre Frumos:
“Frumosul cazuse pe pamant prin femeie. Dar grecul care a furat focul de la zei, prin Prometeu, a stiut ca-i mai lipseste sa fure si frumosul din Olimp; si atunci s-a apucat sa-l aduca printre muritori, prin “masura”.
Plictisiti apoi de “proportii”, ei il roaga pe Socrate sa-i gaseasca frumosului acel ceva de care zeii nu le spusesera ca ar face parte din frumos – sufletul.
Cat de greu i-a fost lui Socrate sa smulga frumosul din bratele lui Pitagora, care-l inchisese in “masura”, “proportie” si “armonie”, apoi sa-l scoata din malul placerilor vazului si auzului, in care il impotmolisera sofistii, si sa-l aduca acolo unde-i era locul: adica in suflet.
De aici, din poarta sufletului, Frumosul, prin mana lui Platon, s-a-mprietenit cu Binele si Adevarul.
……………………..
„Se obisnuieste sa se vorbeasca despre „delirul dragostei”, acel „ceva” ce te orbeste si te face sa nu mai vezi realitatea. Dar nimeni nu vorbeste despre delirul mediocritatii, acea „betie a lucrurilor meschine” (marunte), care-si cer dreptul la suveranitatea fiintei tale, doar prin majoritatea lor covarsitoare, sabotand in permanenta visul de a fi om, si a carui urmare este uratirea continua a vietii.
Frumosul ranit de sabia realului isi lasa sangele ca jertfa (asupra acestuia), dar, ce ciudat, numai asa, ranit, frumosul infrumuseteaza!
Iar realul, astfel infrumusetat, pleaca la drum cu o alta inima.
.........................
Dar tocmai acest sacrificiu al frumosului face ca realitatea sa devina o alta realitate.
Mai spune, Dan Puric, despre frumos:
„libertatea omului fara Dumnezeu este scara inversa, pusa special de catre diavol, pentru re-coborarea omului in pacat.
„Omul Frumos este cel ce urca astazi invers pe aceasta scara, infruntand nu numai turma care coboara, dar si insultele ei”.
Si mai spune, Dan Puric, despre recunoasterea frumosului:
„Socrate este primul care vorbeste de recunoastere. Noi avem, ontologic, in noi, existential, capacitatea de a recunoaste frumosul”!.
________________________________________________
Aceste ganduri-idei ale cartii „Despre Omul Frumos” mi-au placut, m-au bucurat si m-au dus cu gandul la ce a spus Papa Paul al II-lea , citandu-l pe Dostoievski in „Scrisoare catre artisti”:
--> „Frumusetea va salva lumea”.