De citit

Octavian Dărmănescu Cine este Aleoşa Karamazov Cu toate că noi nu, Dumnezeu îi iubeşte pe ruşi. Iar cine nu i-a înţeles pe ruşi o poate face în „Fraţii Karamazov”. Dostoievski a pictat aici cea mai mare frescă a celui mai mare popor creştin ortodox, cu toate că, utopic, viziunea lui a sfârşit într-una de posibil paradis terestru. Viziunea serafică a lui Dostoievski despre o societate creştină posibilă o reprezintă în roman figura lui Aleoşa Karamazov. El este mezinul Karamazovilor, toţi o horă a contrariilor. Mama lui, furată de cinicul Feodor Pavlovici de la o generăleasă care o tiraniza din plictiseală, avea să moară la douăzeci şi patru de ani înnebunită de ateismul soţului, care-i scuipa-n icoane. De la ea a moştenit Aleoşa înclinaţia spre rugăciune şi firea sensibilă în contact cu o lume prea rea. Când era copil, băieţii se strângeau buluc în jurul lui, silindu-l să-şi ia mâinile de la urechi şi strigându-i în faţă tot felul de obscenităţi. Când avea să crească, Aleoşa to...

de Dan Puric „A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuya, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva. Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient. ” Omul Frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste , in aparenta, intr-un gest mic. ………………………. Si tot despre Frumos: “Frumosul cazuse pe pamant prin femeie. Dar grecul care a furat focul de la zei, prin Prometeu, a stiut ca-i mai lipseste sa fure si frumosul din Olimp; si atunci s-a apucat sa-l aduca printre muritori, prin “masura”. ...

--> Cunoscut şi apreciat pe toate meridianele, Mircea Eliade - savantul şi scriitorul - a creat o operă caracteristică printr-un profund umanism. Personalitate enciclopedică de tip renascentist, el face parte din familia spirituală a lui Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu, N. Iorga. Istoric al religiilor, orientalist , etnolog, sociolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist - iată câteva dintre multiplele laturi ale activităţii sale. Istoric al religiilor Primele preocupări de istorie a religiilor datează din 1925-1926, când Eliade publică recenzii şi articole în revistele vremii. Budismul, orfismul, taoismul, tantrismul, ortodoxia sunt dezbătute sub diferite aspecte înainte de plecarea în India (noiembrie 1928). Aprofundarea şi sistematizarea problemelor de specialitate au devenit posibile şi necesare începând cu toamna anului 1933, după ce a fost numit suplinitor al catedrei de logică şi metafizică a Universităţii din Bucureşti. Tr...

Literatura fantastică este un tip modern de literatură narativă, caracterizat prin mister, suspans, incertitudine. Ca specie literară aparte este recunoscută în sec. al XIX-lea. Enumerăm ca trăsături caracteristice ale literaturii fantastice: - apariţia unui element misterios, care perturbă ordinea firească a realităţii; el aduce nelinişte sau spaimă personajelor, care se straduiesc să înţeleagă ce se întâmplă de fapt, să găsească o justificare a evenimentelor fără precedent în care sunt angrenate. În final, nici o explicaţie nu se dovedeste pe deplin satisfacătoare. - existenţa celor două planuri: real-ireal (două universuri paralele), sacru şi profan; - dispariţia limitelor de timp şi de spaţiu; - compoziţia gradată a naraţiunii ce intreţine tensiunea epică şi finalul ambiguu; - ezitarea eroului de a opta pentru o explicaţie şi relatarea întâmplărilor la persoana I, scrierea căpătând astfel mai multă credibilitate. Există două mari etape în proza literară a lui Mircea...

http://tanarul-scriitor.com/cuvinte-catre-tineri/cuvinte-catre-tineri-zoe-dumitrescu-busulenga/

Am terminat de curand "Calomnii mitologice" de Octavian Paler. Cartea porneste de la ideea ca lumea moderna nu mai poate crea mituri ca in antichitate. Singurele mituri moderne, care le pot egala pe cele antice, sunt produse de o capodopera literara. In jurul acestei idei sunt tesute conferinte filosofice nerostite care vorbesc despre dragoste, batranete si viata.   Intalnim ganduri despre idealism: "Azi, oamenii lucizi nu-si pot permite prea multe iluzii. Ei stiu ca idealismul e anacronic, e nerentabil." Despre sensul vietii: "ca nu poti obtine nimic esential in viata fara a avea o convingere". Unul dintre discursuri ne vorbeste despre Don Quijote care a rezolvat cea mai incalcita problema a filosofiei, si anume rostul vietii. Pentru cei mai multi dintre noi, viata reprezinta un drum intre o nastere si o moarte. Un drum presarat cu vanitati, ambitii, alergand dupa bani, succes si glorie. Apoi ne intrebam daca viata nu este absurda totusi. Pentru Don Q...